Suflete amanetate

Cand incepi o relatie cu cineva, este ca si cand ti-ai cumapara o bijuterie dintr-un amanet. Te atrage stralucirea ei, insa nu poti sa nu te gandesti la trecutul sau. Semnele sunt acolo si stii ca, indiferent de cat de mult o vei slefui, ele nu vor disparea. Trebuie sa te gandesti din start daca le accepti sau iti continui cautarea, in incercarea de a gasi o alta bijuterie, mai putin marcata de urmele trecutului.

In plus, nu poti sa nu te gandesti la vechiul proprietar. Cat a trecut de cand a last-o acolo? Ce l-a facut sa se desparta de ea? Daca, totusi, isi vrea bijuteria inapoi? Ar trebui sa o mai lasi acolo cateva zile, in caz ca vine sa o caute? Sau, energia captata de-a lungul timpului va interfera cu propria ta energie? Va incerca sa te schimbe pe tine?

Fiecare dintre noi avem un bagaj emotional de care nu ne putem debarasa. Din cand in cand reusim sa mai aruncam din lucrurile care nu ne mai folosesc, dar garderoba nu este niciodata pe de-antregul innoita.

Stim asta, dar chiar ne impacam cu situatia? Ce faci cand ai vrea sa incepi o relatie cu un barbat caruia ii dor de trecut? Cand amintirile sunt inca dureroase, cand parerile de rau si intrebarile ramase fara raspuns il impiedica sa-si deschida din nou inima, desi pare sa-si doreasca asta?

Poti sa o iei la fuga sau sa-l ajuti la curetenie. Ambele decizii sunt la fel de indreptatite. Daca alegi sa ramai, trebuie sa stii din start ca va fi greu si frustrant, ca va trebui sa-ti calci, adesea, peste orgoliu si sa treci multe cu vederea. Asa ca asigura-te, cel putin, ca el e cel ce da tonul. Trebuie sa vrea si el sa se desparta macar de o parte din bagaje. Nu poti sa-l fortezi sa renunte la ceva ce-i este inca drag.

Iti trebuie rabdare si mult tact. Daca il iubesti si simti ca efortul iti va fi recompensat, atunci merita sa lupti in continuare. Dar nu esti obligata. Desi pare un gest plin de egoism, in situatiile acestea nu poti fi invinovatita daca alegi sa te retragi. Nu este o dovada de lasitate.

Uneori, chiar e recomandat sa-ti iei bijuteriile dintr-un magazin cu lucruri noi. Chiar daca nu au atata farmec.

PS. cel mai bine ar fi sa va tineti “prietenii” departe de iubitele voastre. asa… just in case

Sambetele

Ucidem zile intregi, cu goana noastra descreierata dupa sambete, vacante si Revelioane. Alungam timp din propria viata, ca sa ajungem mai repede in weekend, sa vina vara, sa luam banii, sa treaca tusea, sa invete catelul sa faca pipi afara. De zeci de ori pe zi, mintea noastra toarce un pacat autodistructiv: sa treaca si asta, sa vina mai repede clipa cand…

Abia asteptam sa treaca timpul, apoi, dupa ce anii se usuca si pica, ne intrebam unde naiba s-au dus. Miorlaim in permanenta ca timpul trece prea repede, apoi, in clipa urmatoare si-n alte o mie de clipe, ne rugam sa treaca timpul mai repede – ca sa inceteze ploaia, sa ni se intoarca iubitul, sa ni se coaca placinta.

Daca, la asfintit de viata, ai putea edita trairile tale ca pe un program digital de radio, in asa fel incat sa comprimi, intr-o inregistrare unica, numai ce-a meritat trait, ai avea un soc si te-ai sinucide inainte ca soarta sa aiba aceasta onoare. Ai constata ca, din 75 de ani, ai trait cu adevarat, intens si frumos, vreo trei. Pe restul, i-ai asteptat nerabdatoare sa treaca.

Scris azi, sambata, 16 mai.

Ehe…

Cum fac sa sterg ziua asta din toate calendarele? Sugestii, ceva?

Ei… si noi

Macar o data in viata, dar eu cred ca mai des decat atat, ne-a fost dat sa auzim povestea cate unui barbat care, doborat de tristete sau de greutatea asteptarii, a ales sa se imbete si sa umble, capiu, pe strazi. “Nu pot sa te uit. Beau in nestire, dorm, si beau, si plang, asta e tot ce pot sa mai fac. Vino sa ma ierti si sa ma salvezi de la dezastru”- ii scria unei prietene un baiat parasit, la capatul unei relatii chinuite. “Conduc beat, vreau sa fac un accident ca sa scap de durere” imi scria mie insami, si nu foarte demult, un domn pe care-l parasisem fiindca ma mintea, dar lui i se parea inadmisibil sa fie expediat din relatia noastra pentru “niste inchipuiri”.

Stiu pe cineva, tot un barbat, care, suflet sensibil fiind, la capatul cate unei relatii esuate, ca sa-si ostoiasca sfasierea sufletului pustiit, dadea de perete usa unui bordel modern si chema catre ore dezmatate fetele platite. Se zguduia de plans orgasmic intre coapsele lor iscusite, dar, zicea el, incercand sa-si tina gandul departe de amintirile romantice legate de femeia care-i produsese suferinta .“Incerc sa uit, as face orice ca sa o uit!”, imi spunea, trist, distinsul barbat care fusese la curve, si nu mi se parea ca ar fi avut vreo unda de rusine in glas.

La capatul fiecarei povesti de teapa celor mai sus, m-au socat nu nonsalanta eroilor, ci reactiile celor din jur. Convinsi, cu totii, de suferinta protagonistului – veritabila, cred, de fiecare data- cei care auzeau povestea se induiosau de mila celui implicat si il compatimeau, trist. Ba chiar, uneori, audienta emitea cate o sentinta de condamnare catre femeia nemernica ce produsese atare suferinta…

M-am gandit cum mi-ar sta mie- si care ar fi consecintele eterne asupra mea!- daca as umbla beata pe strazi, fiindca nu mai pot sa indur sa astept. Cu cata mila m-ar privi cei carora le-as spune, cu damf de alcool fermentat, ca de tristete din dragoste am baut, si ca de suferinta mi se impleticeste limba, si n-am venit la intalnire fiindca am cazut intr-un sant. M-am gandit cat de intelegatori ar fi cu mine cei carora le-as destainui ca, fiind coplesita de deznadejde, mi-am gasit un gigolo simpatic, care ma face sa uit multiorgasmic de barbatul pe care-l intalnesc doar in vis. Daca as spune ca, dupa ce vin de la facultate il sun pe baiatul aducator de placeri si-i dau ordin sa execute actiuni aducatoare de temporara si binevenita uitare… As avea parte de aceeasi mila imbibata de iertare acordata aprioric??!

M-am intrebat si eu, si raspunsurile s-au ivit de la sine, ciufute, oripilate, scarbite. O femeie n-are voie sa bea ca sa uite, ei ii este rezervat plansul suspinat, parfumat, diafan. Despre curvasarit nici nu poate fi vorba, aceasta nobila activitate este rezervata domnilor si aducatoare lor de reputatie si mandrie, in timp ce orice asociere cu imaginea unei femei ar fi devastatoare. Si nu ca as tanji sa fac toate astea – desi, daca intr-adevar ar aduce uitarea, de ce nu?- dar nu-i asa ca suntem prizonieri ai unor conventii nu doar in viata noastra de zi cu zi, nu doar la masa tratativelor de business, unde barbatii au puterea si femeile se supun, ci si pe taramul pe care l-am declarat cel mai liber, cel mai fara de constrangeri, acela al iubirii? Asteptam sa se poarte intr-un fel anume cu noi – si pentru ca n-o fac in veci – fiindca s-ar supara celealte dudui care au asteptat si ele zadarnic – ii parasim. Si ei sufera. Si se imbata, si-apoi se duc la curve. Si noua ne e mila de ei. Si plangem. Si-i chemam inapoi, sa-i consolam… ce ne mai distraaaaaaaaaam!!!

P.S asta ca sa fiu in ton cu ce a scris adriana legat de casatorii )

Birthday sex

asa tatiiiiiiiiiiii !!!!!!!!!!

Have a T break

Copiii spun lucruri trasnite

De unde vine obiceiul sa spunem ca trebuie udata incaltamintea sau haina noua?
Obiceiul ca trebuie udata haina sau incaltamintea noua vine de la prietenia omului cu bautura.

——————————————————————————–

Ce este ghinionul ?
Ghinion inseamna cand un copil se cearta cu celalalt si mama lui are ghinion ca trebuie sa se certe cu mama celuilalt copil.

——————————————————————————–

Ce este respectul ?
Respect inseamna sa te scoli sa stea babele pe scaun.

——————————————————————————–

De ce se bat potcoave cailor?
La cal se pun potcoave sa nu cada calul pe spate atunci cand pune frana.

——————————————————————————–

Ce este rascoala?
Rascoala inseamna, cand parintii nostri nu gasesc bani si atunci rascolesc ca sa gaseasca

——————————————————————————–

Ce limba se foloseste in Iad si in Rai?
In Rai vorbim limba muta, in Iad vorbim romaneste

——————————————————————————–

De ce barbatii nu poarta cercei?
Barbatii nu au voie sa poarte cercei, doar femeile au voie sa poarte cercei, ca asa vrea militia. Militia nu vrea ca barbatii sa fie frumosi ca femeile.

——————————————————————————–

Ce sunt vecinii?
Vecinii sunt niste oameni care stau la un loc si cand nu au malai, ei se imprumuta.

——————————————————————————–

Daca bretelele tin pantalonii, ce tine cravata?
Cravata e facuta sa se spanzure unii barbati si sa le ia altii gagicile lor.

——————————————————————————–

Ce este zambetul?
A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc

——————————————————————————–

Statuile se fac din piatra la aia care au castigat la razboi. Noi facem statui ca daca vin alti straini si vad ca noi nu avem statui zic ca noi am pierdut toate razboaiele.

——————————————————————————–

Doctorii scriu foarte incalcit retetele ca farmacistul sa fie sigur ca reteta a scris-o un doctor.

——————————————————————————–

Jucatorii alearga, cad, se incalzesc asa inainte de meci ca sa vada spectatorii ca ei vor face treaba cand vor intra pe teren.

——————————————————————————–

Mama mea lucreaza la facultate. Ea munceste cu pixul

——————————————————————————–

Mamele sunt mai vorbarete decat tatii pentru ca mamele se duc la piata si se cearta cu vanzatorii.

——————————————————————————–

Ce este luxul?
Daca vezi o femeie luxoasa, inseamna ca era lustruita.

——————————————————————————-

Ce sunt taranii?
Tarani inseamna un om care vrea sa faca buletin in Bucuresti.

——————————————————————————–

Ce este sifonul?
Sifonul este o apa cu picatele.

——————————————————————————–

Lingusitor este cand lingi lingura, lingi farfuria si vrei sa lingi si cratita toata.

——————————————————————————–

Ce este secretara ?
Secretara e o tanti care aduce cafeaua la un director.

——————————————————————————–

De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti.

——————————————————————————–

Ce este acela un minister?
Minister inseamna cand scrie ceva si se duce la alt om si omul asa il trimite la alt om.

Trip emotional

Ne place sa credem ca viata noastra este un roman. Dar si romanul este viata. Un alt fel de a vietui, adesea mai durabil si mai concret decat o intamplare sau un lucru al vietii. Viata ramane mereu in trecut. Fiecare clipa consumata este trecut; iubirea, mangaierea, cuvintele, fosnetul vantului, zbenguitul vesel al razelor de soare, ziua si noaptea raman in clipa trecuta, apoi in ceasul trecut, apoi in anul trecut si tot asa, in urma cu 20, cu 50 de ani, cu mii de ani. Cum sa mai iei viata ta din aceasta fugara trecere în nefiinta? Cum sa mai poti pretinde ca a fost viata ta, cand memoria iti joaca feste, numai si pentru ca s-a obisnuit sa retina doar franturi. Ce ti-a placut mai mult, ce te-a durut cu ardoare, ce te-a ranit sau ce te-a facut fericit, in apriga si nemiloasa trecere a clipei! Daca te uiti în viata cu destula luciditate, vezi ca printr-o fereastra deschisa inconsistenta si imaterialitatea ei. Ramane in urma ceea ce ai amestecat pentru a construi. Ce ai dus cu inversunare in fapte. Caci tot ce ai trait se face imagine si emotie, un urias sirag de emotii. Durerea si fericirea devin, dintr-o data, la fel de trecatoare ca ploile de vara si la fel de nevazute, ca si fantomele. Si atunci, ce-i viata? Ce este timpul, cand il masuram rational, de la radacina unei clipe si pana la capatul urmatoarei clipe? Parca nimic special, nimic atat de grav pe cat vrem sa para. Si timpul se confunda cu insasi viata…doar noi ne intoarcem in trecut, sa-l stoarcem de seva si de culoare. Trecutul nu este ca o strada, pe care poti oricand sa mergi, sa o iei de la capat, sa-ti para ca ea ramane aceeasi. Si omul.. Omul apare ca “ceva” care traieste si nu lasa in urma nimic. Mai degraba dureaza o statuie decat cea mai mare iubire a omului. Iar zidurile de aparare, numite lucruri, cad si ele ca niste castele fictive pentru ca noi sa intelegem ca ceea ce conteaza cu adevarat este acum. Si aici. In eternitatea clipei prezente, in nesfarsita clipa prezenta, in care ceea ce am trait a ramas in trecut.

P.S. Promit ca urmatorul post o sa fie despre sex =))

Suferind de tecktonik

m-a impresionat! )

In the rough